Eu n-am avut

Eu n-am avut vreodata s-aduc vreun dar, Iisuse,
pentru iubirea care mi-ai pus-o capatai,
doar dragostea curata si dorurile duse
si-nvesmantate-n soare mi-au fost la fel ca-ntai.

Iubirea, o, numai iubirea, lumina din inima mea,
sa-Ti cante în graiuri nespuse, o, Doamne Iisuse, as vrea!

Si n-am, iubit Iisuse, cuvinte de-nchinare,
nici ruga de marire cum as dori sa pot,
caci graiuri nemaispuse în veac n-ar fi în stare
s-arate ce sfintire e-n harul Slavei tot.

Nici n-o sa am cuvinte topite în iubire,
nici dragoste aprinsa cat as dori s-adun.
De-as vrea sa-Ti spun prea multe, Ti-as scade din marire,
caci slova e prea stramta, oricum as vrea s-o spun.

Dar o sa am odata o harfa fara seaman,
ce-Ti va canta-mpreuna cu zeci de mii de sfinti,
cand vesnicia toata va fi cu mine geaman,
ca-n cea mai dulce struna - cantarile fierbinti.