» Semnificatie titlu site

---

Semnificatie titlu site

Eram in timpul facultatii, vremea marilor trairi... vremea cand era Cenaclu la Catedrala Timisoara -  si tinerii isi pregateau din timp tot ce aveau mai frumos pentru Domnul. La insistentele prietenilor mei mi-am prezentat prima meditatie care mi-a bucurat sufletul. Fiind prima nascuta din dragoste pentru Domnul,  a ramas ca o pecete pe sufletul meu, de aceea site-ul acesta ii poarta numele.

Gradina - sufletul meu

 

Inaintea ochilor se deschide o gradina, privesc cu placere. Caci ochii mi se spala in culorile vii ale florilor si se limpezesc in mireasma dulce a lor. Vad ca si florile care au fost sadite in urma au rasarit. Spun, au fost sadite, pentru ca nu eu le-am sadit... era un biet Gradinar, un om ce umbla pe uliti si ruga pe toti oamenii sa ia seminte de la El. Nu trebuia decat sa-ti doresti acele seminte, caci El ti le daruia, si chiar cobora in gradina ta pentru a le sadi. Cu toate acestea , putini oameni doreau sa primeasca seminte.
Sunt bucuroasa de noua mea gradina, caci printe flori

, imi linistesc privirea si-mi limpezesc suspinul. Aici, tot zbuciumul este pus la picioarele florilor, le-as privi ore in sir fara a ma satura... dar, vai... vad in acel colt  niste buruieni.
Gandul imi spune sa le smulg maine, caci acum se apropie de seara. Ma indrept spre portita de iesire, si in cale-mi apare Gradinarul, cel ce mi-a daruit florile.
- Ei, copile, ce-ti fac florile?
- Sunt frumoase, dar in coltul gradinii au rasarit niste buruieni - ii spun Gradinarului.
- Nu ai vrea sa ti le smulg, Eu? As putea sa-ti curat gradina: sa-ti ud florile in fiecare dimineata, si sa-ti smulg buruienile in fiece seara.
Ma departez grabita de Gradinar, fara a lua in seama spusele Lui.
Se lasa seara, vine

dimineata, mai trece o seara, inca o dimineata... si astfel se incheie o sapatamana plina de zbucium si framantari.
Abia astept sa imi imbratisez florile, sa imi linistesc gandurile...
Dar, nu vad nici o floare! Unde, dar unde s-au ascuns toate? Ochii mei sunt impaienjeniti numai de buruieni, mari si urate. Gradina mea este impanzita de buruieni, pe care eu le stiam atat de firave...
- Cine esti si cine te-a plantat aici - intreb pe una care era mai inalta si mai infumurata dintre toate.
- Nu ma recunosti?!? Sunt Mandria  si tu m-ai adus aici! Tu m-ai sadit, m-ai udat in fiecare zi cu ingamfarea realizarilor tale - si uite acum, cat de  frumoasa

sunt.
Raman fara glas, imi pare un vis ce as vrea sa se termine numaidecat.
- Eu sunt Invidia - striga o alta buruiana negricioasa, si vad ca te prefaci ca nu ne recunosti.
- Iar eu Ura, Clevetirea, Minciuna, se auzira in cor mii de denumiri...
Mandria facu semn celorlate sa taca apoi spuse:
- Ne este bine aici, in gradina ta, pamantul ne hraneste, tu ne uzi mereu...
- Eu? Eu nu am avut timp sa-mi ud nici florile mele. Si un gand imi strapunse inima: Florile, florile mele, nu le-am ingrijit, iar buruienile au crescut si le-au sufocat. Da, acum, imi dau seama! Lacrimi imi curg pe obraji, si genunchii mi se lipesc de pamant. Cu mainile spre Cer, strig - dezamagirea creste... niciodata nu imi voi mai revedea gradina! In disperarea care m-a cuprins, ma ridic si alerg spre portita, caci nu ma vreau sa mai raman nici un minut aici. Dar, ma impiedic si cad. Piciorul imi fusese impiedicat de o ... floare! Nu imi vine sa cred ochilor: o floare  printre atatea buruieni.
- Floare, care iti este numele

, si cum de mai traiesti?
- Sunt Nadejdea si te asteptam! Stiam ca ai sa vii!
- Dar am venit mult prea tarziu...
- Niciodata sa nu spui aceasta, vei avea iar florile, toate! Mergi si cauta pe Gradinar, numai El stie sa curete gradina, numai El poate! Mergi azi, caci maine-i poate prea tarziu!
Dar nu apuc sa ma departez cu mult de  gradina ca in cale-mi apare insusi Gradinarul. Cu ochii storsi de lacrimi, ii spun:
- Eu nu stiu cum te numesti, stiu doar ca Tu esti Gradinarul, Nadejdea mi-a spus... Nadejdea mi-a spus ca numai Tu ma poti ajuta. Vreau din tot sufletul sa imi cureti gradina: Azi, mi-a spus Nadejdea, cat inca se mai poate!
- Lacrimile tale m-au convins, copile. Voi scoate afara toate buruienile si le voi arde, voi lucra pamantul, voi sadi in el seminte si apoi le voi uda si le voi ingriji in fiecare zi.
- Ai putea sa faci Tu, asta?
- Nu te teme, crede numai, caci celui ce crede din toata inima sa, orice i se va indeplini; totul la el fi-va cu putinta.
Raman uimita de cuvintele Gradinarului, vorba Lui e dulce si ma incalzeste.
- As vrea sa imi fii Tu, Gradinarul gradinii mele, te rog ramai la mine, iar ca plata iti voi incredinta intreaga gradina. Este putin, insa e tot ce as putea avea mai frumos.
Gradinarul zambi, iar zambetul Lui se revarsa larg in sufletul meu:
- Mi-ajunge, copile!
- Care iti e numele, drag Gradinar? As vrea sa te cunosc cu-adevarat.
- Numele meu este Iubirea...
- Iubire, ramai langa mine!

....................................................................................................................................
Acum, am inceput din zi in zi sa-mi cunosc mai mult si mai mult Gradinarul.
Caci El locuieste in gradina mea, adica in sufletul meu si este Stapanul vietii mele.
Sufletul meu este curatit de El si nimic nu mai imi trebuie, caci: ce i-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde gradina? Sau ce ar da un om in schimb

pentru gradina lui?