Despre Pastorii de suflete

Pana in zilele noastre exista Monahi care au experienta iubirii dumnezeiesti, nazuiesc dupa ea ziua si noaptea. Ei slujesc lumea prin rugaciunile si scrierile lor. Dar aceasta sarcina apasa mai cu seama asupra Pastorilor Bisericii, care poarta in ei un har atat de mare, ca daca oamenii i-ar putea vedea stralucirea, lumea intreaga ar fi in uimire; dar Domnul a ascuns-o, ca slujitorii Lui sa nu se trufeasca, ci sa se mantuiasca prin smerenie. Domnul cheama Episcopi sa pasca turma Sa si le da in dar harul Sfantului Duh. Duhul Sfant a asezat in Biserica Episcopi (Faptele Apostolilor 20, 28) si in Duhul Sfant ei au puterea de a lega si dezlega pacatele (Ioan 20, 21-22). Iar noi suntem oile Domnului pe care El le-a iubit pana la capat (Ioan 13, 1) si ne-a dat pe sfintii nostri Pastori.
Domnul a dat Pastori in Sfanta Biserica. In chipul lui Hristos ei savarsesc Sfanta Liturghie si lor le-a fost data puterea de a ierta pacatele prin Duhul Sfant. Poate ca vei gandi: cum poate avea pe Duhul Sfant cutare Episcop, Parinte duhovnicesc sau Preot, pentru ca ii place sa manance si are atatea slabiciuni? Dar eu iti voi spune: este cu putinta cu conditia sa nu primeasca ganduri rele; astfel incat, desi are unele defecte, acestea nu impiedica harul sa ramana in sufletul lui, asa cum un pom verde poate avea si ramuri uscate, fara ca aceasta sa-l impiedice sa aduca si roada; sau intr-un camp de grau, chiar daca graul este amestecat cu neghina, aceasta nu-l impiedica sa creasca. Prin harul care le-a fost dat, ne conduc la Hristos. Ne invata sa pazim poruncile Domnului, ne impartasesc cuvintele Domnului ca sa il cunoastem pe Domnul. Ne arata calea mantuirii si ne ajuta sa ne ridicam la inaltimea dumnezeiestii smerenii a lui Hristos. Ei aduna in staulul Bisericii oile  Domnului care sufera si ratacesc, ca sufletul lor sa-si gaseasca odihna in Dumnezeu. Se roaga pentru noi ca toti sa ne mantuim. Pot ca niste prieteni ai Domnului sa roage pe Domnul si sa ceara: pentru cei vii smerenia si harul Sfantului Duh, pentru cei morti iertarea pacatelor, in sfarsit pentru Biserica pacea si libertatea. Poarta in ei pe Duhul Sfant si prin Duhul Sfant ne iarta pacatele noastre. Ei au cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant si, ca niste ingeri vad pe Dumnezeu in duh.  Sunt destul de tari ca sa desfaca si mintea noastra de pamant si sa o statorniceasca in Domnul. Sufera cand vad ca noi suparam pe Domnul si impiedicam pe Duhul Sfant sa locuiasca intru noi. Asupra lor apasa suferintele intregului pamant. Sufletele lor sunt atrase de iubirea lui Dumnezeu si se roaga neincetat ca sa dobandim mangaiere in necazurile noastre si pace pentru intreaga lume. Prin rugaciunile lor fierbinti ei ne atrag si pe noi sa slujim lui Dumnezeu cu smerenie si iubire. Pentru smerenia lor si pentru iubirea lor de oameni ii iubeste Domnul.
Domnul ne-a iubit atat de mult incat a patimit pentru noi pe Cruce. Tot asa si Pastorii nostri sufera pentru noi, desi adeseori nu vedem suferintele lor. Noi, oile, trebuie sa intelegem asta si sa-i iubim si cinstim pe Pastorii nostri.
Fratilor, sa ramanem in ascultare fata de Pastorii nostri. Atunci va domni peste tot pacea si Domnul va ramane in fiecare din noi prin Duhul Sfant.
Mare este Preotul, slujitorul altarului lui Dumnezeu. Cine-l supara, supara pe Duhul Sfant care este in el.
Duhul Sfant, este scris, a asezat in Biserica Episcopi ca sa pasca turma lui Hristos(Faptele Apostolilor 20, 28). Daca credinciosii si-ar aduce aminte de aceasta, ei i-ar iubi pe Pastorii lor cu o mare iubire si s-ar bucura din toata inima la vederea unuia din ei. Cel care are in el harul Sfantului Duh stie despre ce vorbesc.
N-avem o dreapta intelegere a ceea ce e puterea asezata de Dumnezeu  si din aceasta pricina devenim neascultatori. Dar, daca ne-am preda voii lui Dumnezeu, am inainta repede, pentru ca Domnul iubeste sufletul smerit si ascultator si il povatuieste El insusi. Iar daca sufletul este neascultator, El asteapta cu rabdare si bunatate ca el sa se indrepte. Cu intelepciune povatuieste Domnul sufletul prin harul Sau ca un bun Invatator si un adevarat Parinte. Dar chiar si un parinte face greseli, in vreme ce Domnul nu se inseala niciodata, iar un invatator nu stie totul, dar Domnul este atoatestiutor.
Toate nenorocirile noastre provin din faptul ca nu cerem sfatul duhovnicilor care au fost asezati sa ne calauzeasca. Pot sa spun despre mine insumi: toate pacatele mele si toate greselile mele au venit din aceea ca, in ceasul ispitei si greutatilor n-am chemat pe Domnul, dar acum am invatat sa cer harul lui Dumnezeu si Domnul ma pazeste prin rugaciunile Parintelui meu Duhovnicesc. Astfel, noi toti trebuie sa invatam sa recunoastem voia lui Dumnezeu. Dar daca nu ne vom stradui sa o aflam, nu vom cunoaste niciodata aceasta cale.
Domnul a zis: “ Cheama-Ma in ziua necazului si Eu te voi izbavi si tu Ma vei preamari” (Psalm 49, 16). Domnul lumineaza pe om prin Duhul Sfant. Dar, lipsit de Duhul Sfant, nici un om nu poate gandi drept. Inainte de venirea Duhului Sfant, Apostolii insisi nu erau nici tari, nici intelepti, pana intr-atat incat Domnul le-a spus odata:  “Pana cand va voi mai rabda?” (Matei 17, 17)
Daca oamenii ar putea vedea in ce slava se afla un Preot cand savarseste Sfanta Liturghie, atunci la aceasta vedere ar cadea la pamant. Si daca Preotul insusi s-ar vedea in ce stralucire dumnezeiasca sta, ar deveni un mare ascet ca sa nu intristeze cu nimic harul Duhului Sfant care este in el.
Scriu aceste randuri si mintea mea se bucura de aceea ca Pastorii nostri sunt asemenea Domnului Iisus Hristos. Dar si noi, oile, desi nu avem decat un har slab, suntem asemenea Domnului. Oamenii nu cunosc aceste taine, dar Sfantul Ioan Teologul a spus limpede: ”Vom fi asemenea lui.”((I Ioan 3, 2) si aceasta nu numai dupa moarte, ci inca de-acum, caci Domnul Cel milostiv a dat pe pamant pe Duhul Sfant, iar Duhul Sfant traieste in Biserica noastra, in sfintii Pastori, in inima credinciosilor si El indeamna sufletul sa lupte impotriva patimilor, da puterile necesare implinirii poruncilor lui Dumnezeu, ne conduce la tot adevarul si il face pe om atat de frumos, ca el devine asemenea Domnului.
Trebuie sa ne aducem aminte pururea ca un Parinte duhovnicesc isi implineste slujirea sa in Duhul Sfant si de aceea trebuie sa-i fie aratata cinstire. Credeti, fratilor, ca daca s-ar intampla cuiva sa moara de fata cu un Parinte duhovnicesc si cel ce moare ii spune: “Parinte sfinte, da-mi binecuvantarea de a vedea pe Domnul in Imparatia cerurilor”,  iar duhovnicul ii spune:”Du-te, fiul meu, si vezi pe Domnul”, se va intampla dupa binecuvantarea Parintelui duhovnicesc, pentru ca Duhul Sfant este Acelasi in cer si pe pamant.
Mare putere au rugaciunile unui Parinte duhovnicesc. Am suferit mult din partea demonilor din pricina mandriei mele, dar Domnul m-a smerit si s-a milostivit de mine datorita rugaciunilor Parintelui meu duhovnicesc. Si acum Domnul mi-a descoperit ca Duhul Sfant odihneste asupra Parintilor duhovnicesti si de aceea am o mare evlavie fata de ei. Prin rugaciunile lor primim harul Sfantului Duh si bucuria in Domnul, Care ne iubeste si ne-a dat tot ce e de trebuinta pentru mantuirea sufletelor noastre.
Daca omul nu spune totul Parintelui sau duhovnicesc, calea sa e plina de chinuri si nu duce la mantuire, dar cel ce spune totul va merge drept in Imparatia cerurilor.
Un monah m-a intrebat:” Spune-mi, ce sa fac sa-mi indrept viata mea”? Ii placea sa manance mult si in afara orelor randuite. I-am spus: ”Scrie in fiecare zi cat de mult ai mancat si care au fost gandurile tale, iar seara citeste-le parintelui tau duhovnicesc”. El insa mi-a zis:”Nu pot sa fac aceasta”. Astfel el n-a putut trece peste mica rusine de a-si marturisi slabiciunea si a murit de un atac. Domnul sa-l ierte pe fratele nostru si sa ne pazeasca de astfel de moarte.
Un Parinte duhovnic trebuie sa se bucure atunci cand Domnul calauzeste spre el un suflet care vrea sa se pocaiasca si, dupa harul care i-a fost dat, trebuie sa poarte de grija de acest suflet, iar pentru aceasta va primi de la Dumnezeu rasplata mare, ca un bun Pastor al oilor Lui. In Sfanta Taina a Spovedaniei Duhul Sfant este Cel ce lucreaza prin duhovnic si, atunci cand vine de la parintele lui duhovnicesc, sufletul simte innoirea lui printr-un sentiment de pace si iubire fata de aproapele. Dar daca pleci tulburat de la Parintele tau duhovnicesc, inseamna ca nu te-ai marturisit cum se cuvine si n-ai iertat din toata inima ta greseala fratelui tau.