Sfanta Liturghie
Sfanta Liturghie este slujba principala, centrala a Bisericii Ortodoxe. Cel mai adesea se slujeste Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar uneori Liturghia Sfantului Vasile cel Mare si Liturghia Darurilor mai inainte sfintite.
Dar exista si alte Liturghii, precum Liturghia Sfantului Iacov sau Liturghia Sfantului Marcu.
Dumnezeiasca Liturghie este o slujba euharistica. Este compusa din doua parti:
Liturghia catehumenilor, numita si Liturghia Cuvantului, in timpul careia sunt prezentate si comentate fragmente din Sfanta Scriptura,
Liturghia credinciosilor, uneori numita si Liturghia euharistica, pe parcursul careia Darurile de paine si vin sunt aduse si sfintite. Biserica Ortodoxa ne invata ca Darurile sfintite devin cu adevarat Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos, dar nu a formulat niciodata o dogma cu privire la modul in care se petrece aceasta preschimbare. Proscomidia (sau Prothesis), slujba de pregatire a Sfintelor Daruri poate fi considerata o a treia parte a Liturghiei, care precede inceputul Liturghiei propriu-zise.
Cuprins:
1 Pregatirea Darurilor
2 Liturghia celor chemati
2.1 Slujba Iesirii cu Sfanta Evanghelie
2.2 Propovaduirea Cuvantului
3 Liturghia euharistica
3.1 Iesirea cu Cinstitele Daruri
3.2 Rugaciunea euharistica
3.3 Impartasirea si incheierea
Pregatirea Darurilor
Inainte de inceputul Dumnezeiestii Liturghii, preotul si diaconul, daca exista, incep slujba cu pregatirea Darurilor de paine si vin care vor fi sfintite la Liturghie. Aceasta pregatire constituie ea insasi o parte considerabila a slujbei. Nu se pun pur si simplu deoparte paine si vin. Aceasta se face in cadrul unui ritual complex, cu un simbolism elaborat. Desi principalele momente ale ritualului sunt aceleasi pentru majoritatea Bisericilor Ortodoxe, pot exista unele diferente in functie de tipicul folosit in fiecare jurisdictie.
In timpul Proscomidiei, preotul taie din prescura principala un fragment de forma unui patrat, Agnetul (Mielul). Agnetul este cel care va fi sfintit in timpul Liturghiei credinciosilor, devenind astfel Sfantul Trup al lui Hristos. De asemeni, preotul mai scoate particele de prescura si le asaza pe Sfantul Disc, pentru pomenirea Maicii Domnului, pentru diferitii sfinti si pentru credinciosii vii si adormiti. Bucatile de prescura care raman sunt binecuvantate si distribuite enoriasilor si inchinatorilor dupa slujba; aceasta paine este cunoscuta sub numele de anafura.
In timpul Proscomidiei, preotul binecuvinteaza si vinul si apa, care sunt turnate in Sfantul Potir. Dupa rugaciunile Epiclezei, in Potir va fi adaugata apa calda.
Desigur, Darurile sunt tamaiate de mai multe ori in timpul Proscomidiei. Incheierea Proscomidiei duce direct la inceputul Dumnezeiestii Liturghii.
Liturghia celor chemati. Slujba Iesirii cu Sfanta Evanghelie
Dupa un dialog relativ neauzit intre preot si diacon (daca slujeste un diacon), Dumnezeiasca Liturghie incepe cu proclamarea solemna de catre preot: "Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". Comunitatea credinciosilor raspunde: "Amin".
Diaconul (sau preotul, daca nu slujeste nici un diacon) continua cu Ectenia Mare, numita astfel deoarece este mai lunga decat majoritatea ecteniilor, iar cererile pe care le cuprinda se refera la nevoile intregii lumi: pentru pace si mantuire, pentru Biserica, pentru episcopii ei, pentru credinciosi, pentru cei robiti si pentru vindecarea si mantuirea lor, pentru izbavirea de nevoi si necazuri. Se incheie, ca majoritata ecteniilor, cu pomenirea de catre credinciosi a mijlocirii Maicii Domnului si a sfintilor. In perspectiva acestei puternice marturii, credinciosii sunt chemati sa isi daruiasca viata Domnului nostru Iisus Hristos. Preotul rosteste o rugaciune de incheiere.
Urmeaza trei antifoane care variaza de la o zi la alta si in functie de jurisdicţie. Primele doua antifoane sunt urmate de o ectenie mai scurta si de o rugaciune. Dupa al treilea, urmeaza Iesirea cu Sfanta Evanghelie (Vohodul mic sau Iesirea mica"), dupa care se canta: "Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos. Miluieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, [pe] cei ce-Ti cantam: Aliluia!" Cuvintele "Fiul lui Dumnezeu" sunt de regula urmate de insertii precum "Cel ce ai inviat din morti" sau "Cel ce esti minunat intre Sfinti", in functie de randuiala zilei.
Urmeaza cantarea troparelor si a condacelor prescrise pentru ziua, perioada liturgica si biserica respectiva.
Dupa ce au intrat liturgic in biserica si s-au strans cu totii in jurul Cuvantului, adunarea credinciosilor canta Trisaghionul, imnul inchinat Sfintei Treimi: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi."
Propovaduirea Cuvantului
Citirea din Scriptura este anuntata de prochimen, un psalm sau refrenul unei cantari dialogale [a psalm or canticle refrain sung in responsorial fashion]. Apoi, citeţul recita in fata adunarii fragmente dintr-o epistola apostolica sau din Faptele Apostolilor. Fragmentul este de regula cantat, dar simpla recitare este permisa, acolo unde conditiile locale nu permit altceva. (In unele traditii locale, citetul incepe sa cante foarte incet, continuand apoi din ce in ce mai tare, in amintirea modului in care Biserica timpurie a iesit incet-incet din catacombe).
Urmeaza apoi un intreit Aleluia, cantat dialogal, ca la prochimen. Acesta anunta citirea din Sfanta Evanghelie. Dupa Aleluia, urmeaza un scurt dialog intre preot si popor, dupa care acesta sau diaconul intoneaza pericopa Evangheliei zilei respective.
Dupa citirea fragmentului din Evanghelie, adesea preotul tine o predica, omilie mai scurta sau mai lunga referitoare la Scriptura, la perioada liturgica sau la urmatoarea sarbatoare sau pomenire. Predica mai poate fi tinuta si dupa momentul impartasirii sau chiar dupa incheierea Liturghiei.
Slujba continua cu Ectenia cererii staruitoare, marcata de intreita rostire "Doamne, miluieste" dupa fiecare cerere. In unele zile, aceasta este urmata de Ectenia celor adormiti.
Liturghia celor chemaţi se incheie cu o ectenie pentru cresterea in credinta a catehumenilor, pana in ziua botezului lor. Desi in multe biserici nu mai exista catehumeni, aceasta ectenie ramane parte a Liturghiei si slujeste ca un mod de permanenta reamintire a trimiterii Apostolilor la propovaduire, momentul intemeierii Bisericii ca misiune catre intreaga lume.
Liturghia euharistica
IeÅŸirea cu Cinstitele Daruri
Pe cand comunitatea canta cantarea Heruvimilor, preotul si diaconul se duc la proscomidiar (masa pe care sunt pregatite Darurile). Preotul ii intinde diaconului Discul, apoi ia el insusi Sfantul Potir. Diaconul merge inaintea preotului, iesind pe usa de nord a iconostasului. Clericii duc Cinstitele Daruri in procesiune catre uÅŸile imparatesti (usile centrale ale iconostasului), in timp ce diaconul atrage atentia credinciosilor, cerand Domnului sa ii pomeneasca pe toti intru Imparatia Sa. In timp ce clericii intra cu Cinstitele Daruri pe usile imparatesti, comunitatea credinciosilor canta incheierea imnului Heruvimilor. Aceasta este Iesirea Mare (sau Vohodul Mare). (Nota: daca nu este prezent un diacon, preotul poarta el singur Discul si Potirul.)
Dupa ce preotul ii binecuvinteaza pe credinciosi, diaconul exclama: "Usile! Usile!" Aceasta cunoscuta exclamatie aminteste de momentul slujbei in care, pe vremuri, usile bisericii erau incuiate, astfel incat doar credinciosii crestini sa ramana inauntru. De-a lungul secolelor, vizitatorilor le-a fost ingaduit sa ramana, dar solemnitatea momentelor urmatoare este inca marcata de aceasta fraza.
Apoi, Biserica marturiseste credinta sa comuna prin recitarea Crezului Niceo-Constantinopolitan. Denumirea liturgica a Crezului este: Simbolul credintei, aratand importanta acestuia pentru crestinii din Biserica primara in stabilirea ortodoxiei persoanelor care declarau ca apartin Bisericii.
Rugaciunea euharistica
Dupa Crez, preotul incepe Anaforaua, marea rugaciune euharistica, asupra Darurilor, rugaciune astfel numita din cauza ca incepe astfel: "Sus sa avem inimile". Principalele doua anaforale care sunt folosite in Biserica Ortodoxa sunt cea a Sfantului Ioan Gura de Aur si cea a Sfantului Vasile cel Mare.
Dupa ce se face pomenirea istoriei caderii si izbavirii noastre si a instituirii Cinei euharistice, preotul Il invoca pe Duhul Sfant, cerandu-I sa se pogoare si sa sfinteasca Darurile. In general, se considera ca aceasta rugaciune de invocare a Duhului Sfant, numita epicleza, este momentul in care Darurile de paine si vin se preschimba in Trupul si Sangele Mantuitorului. Dar nu toti teologii ortodocsi cred ca ar putea fi identificat momentul exact al Liturghiei in care are loc preschimbarea Darurilor. Este insa limpede ca in rugaciunile de dupa acest moment Darurile sunt considerate sfintite.
Dupa invocarea Sfantului Duh si sfintirea Darurilor, preotul face pomenirea Sfintilor, incepand cu Maica Domnului. Credinciosii canta acum impreuna Axionul, vechea cantare in cinstea acesteia: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim [pe tine], Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul L-ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!"
Apoi preotul face pomenirea episcopului in numele caruia slujeste Liturghia, rugandu-se ca Domnul sa-l pazeasca pe acesta in dreapta credinta, sanatos si indelungat in zile.
Impartasirea si incheierea
Dupa sfintirea Darurilor, pomenirea Sfintilor si a episcopului locului, preotul ridica Sfintele Daruri, exclamand: "Sfintele [sunt ale] Sfintilor!" Rostire la care credinciosii raspund: "Unul [este] Sfant, Unul [este] Domn, Iisus Hristos, intru marirea lui Dumnezeu Tatal, amin." Acest dialog este foarte sugestiv, amintindu-ne in permanenta ca sursa sfinteniei noastre este singur Dumnezeu, mai ales prin impartasirea cu Sfintele Daruri.
In traditia ortodoxa, credinciosii se impartasesc cu Sfintele Daruri sub ambele specii (atat in chipul painii cat si al vinului), dintr-o lingurita, traditie datand din secolul al IV-lea. Dupa ce au primit Trupul si Sangele Mantuitorului, credinciosii iau o bucatica de paine, anafura, care este o parte din prescura din care a fost scos si Agnetul. Anafura (numita in limba greaca antidoron) nu face parte din partea de prescura sfintita spre a deveni Sfanta Impartasanie sau Euharistia, dar este binecuvantata, astfel incat este tratata cu respect. Int raditia ruseasca (si uneori si in bisericile din Romania), credinciosilor care s-au impartasit li se ofera si un pahar cu vin.
Dupa rugaciunea de incheiere comuna slujbelor Bisericii, credinciosii se apropie pentru a se inchina la Sfanta Cruce, apoi parasesc biserica. Intariti prin Sfanta Euharistie, ei sunt trimisi ca marturisitori ai lui Hristos in lume.