Gradina sufletului

Ce mult se-ndreptateste omul ca n-a ucis si n-a furat
Ca n-a aprins la nimeni casa, ca stramb spre nimeni n-a jurat
Ca n-a nedreptatit pe nimeni luand ce nu era al lui.
Oricand s-ar masura cu altii, ca el pe lume nimeni nu-i.
Se poate n-a ucis cu parul, se poate n-a furat comori,
Dar cu cuvantul si cu ura el n-a ucis, de-atatea ori?
Se poate n-a pradat avutul cel pamantesc al nimanui,
Dar n-a furat el de la Domnul cand dezbina lucrarea Lui?
Se poate n-a facut pacate cum face orice vinovat
Dar cand putea sa faca-un bine si nu-l facea, n-a fost pacat?
Cand el vedea ca altii sufar bolnavi si singuri si trecea
Si-ar fi putut sa faca-un bine dar n-a facut, el ce facea?
Cand va veni Hristos în slava la judecata Lui
Atunci nu de pacate-o sa ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci
Nu pentru rele-o sa ne-alunge, ci pentru binele stiut
Putand la semeni a le face, dar noi trecand, nu l-am facut.
O, nu te-ndreptati pe tine ca n-ai aprins si n-ai furat
Ca este decat toate-acestea un mai amar si greu pacat:
Acela de-a nu face bine cand stii si poti traind mereu
Multi credinciosi o sa-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.