20.02.2011 - Cand dorul te topeste, cand planurile se prabusesc, cand aripile dor... Partea I
... cand esti topit de dor, ramai fara glas. Puterea te-a parasit iar cuvintele nu mai exista. In ganduri iti ramane doar focul care arde mocnit...
Si atunci, faci lucruri care par sa nu aibe sens, pentru multi. Chiar si pentru tine... Observi de pe margine cum situatiile iau intorsaturi neobisnuite, insa asisti in continuare.
Se intampla sa pice "din senin", un plan. Din acelasi "senin" de stanga si de dreapta apar probleme existentiale, pe moment. Pamantul sub tine se crapa iar picioarele iti tremura de teama... Dar un prieten te asigura ca toate sunt numai in mintea ta, doar probleme imaginare. Si aceasta nu este tot, desii tu simti ca mai mult decat atat, nu ar putea sa mai fie. Si numai cand mai apar inca cateva zeci de probleme, iti dai seama cat de mult se poate intinde rabdarea ta, insa tu nu stiai. Te miri si asisti in continuare, stupefiat fiind de toate. Gandul iti spune: "Ziceai ca ai ramas fara glas, ziceai ca te-a parasit puterea, insa uite, cate au venit si vor mai fii! Si totusi ai ramas in picioare, chiar daca tremuri tot!"
............................................................
Si nu iti doresti decat ca lucrurile sa intre "in sens", macar sensul initial, cand simteai ca nu mai poti, cand simteai ca ai ajuns la un cap de limita.
Si un suflet iti poate spune ca te intelege, pe moment. Si aripile-ti cresc din nou. A doua zi, insa, iti dai seama ca nu ai fost atat de inteles precum ai crezut. Si nu intelege de ce esti iar - fara aripi.
- Poti sa zbori in fiecare zi alaturi de mine, mi-ai spus! Pentru ca in fiecare seara iti pregatesc aripile, si vreau ca dimineata sa fii pregatita sa zbori, alaturi de mine... Pentru ce nu te gasesc, dupa cum te-am lasat aseara, pregatita pt zbor? Unde-ti sunt aripile?
- Aripile la care ai lucrat aseara la ele, ... sunt prea grele, Stapane. Atarna ca o povara asupra spatelui meu. Nu it cer sa le remodelezi,... ci te rog, sa astepti langa mine si sa ma intelegi acum, dar si dimineata in zori, cand vei revenii...
- Se poate sa fii facut Eu, ceva prea mult pt tine, ceva ce nu poti tu duce? sa nu fii cantarit Eu, inainte cu inima, si sa iti fii pus o povara prea mare pt inima ta?
- Nu, Doamne! Tu ai facut bine cum ai facut sa fie! Numai ca eu nu pot sa ma ridic la asteptarea dorintelor Tale, intotdeauna. Stiu ca Tu vrei sa ating cerul cu Tine in fiecare dimineata, si sa raman in Tine la fiecare sfarsit de inserare, ... stiu ca Tu vrei mult mai mult decat cred ca as vrea eu... dar mai asteapta putin... inca putin... Acum ma doare tot si simt dorinta arzanda sa ma odihnesc. Sa imi intind aripile obosite, trupul istovit si gandurile zdrobite - in inima Ta. Sa-mi alini ranile care nu se vad...
Nu as mai vrea sa mai spun nimic, dar Tu sa intelegi tot.