Continuarea calatoriei ...17.10.2010

Acum sase ani - au fost legate doua inimi: a mea si a lui!
Ziua nuntii, ziua bucuriei depline!
Incerc sa imi aminetsc cand am mai fost atat de fericita. Cand am mai putut plange de atata bucurie... Ce sentimente traite la asa intensitate am mai putut trai vreodata?  A fost o zi minunata, la cel mai inalt grad...

Atat, la capitolul acesta...


Dupa sase ani... ce pot sa spun: S-au intamplat atat de multe in acesti ani, atat de multe, cat nu mi-as fi putut imagina in acea zi de nunta - ca s-ar intampla...
Doamne, simt nevoia sa stau de vorba cu Tine. Sunt atat de mica si neansemnata in comparatie cu toate lucrurile care au fost in vietile noastre. M-ai ridicat la statura de om, si uitandu-ma in urma, ma infior ... ca am trecut prin atatea si inca sunt vie...
Nu-mi spune ce va urma - ca sa pot respira in continuare, ajuta-ma numai sa am credinta ca vei ramane in sufletul meu, viu. Mie teama sa iti spun ca te iubesc, Doamne, mie teama, pt ca faptele mele arata contrariul. Iarta-ma pt toate cate am gresit si primeste-mi lacrimile. Mie asa de dor de Tine, Doamne, dar intre mine si Tine - e ridicat zidul...
Spune-mi ca ma vei ierta, spune-mi ca ... sunt din nou copilul Tau... spune-mi ceva... orice, cearta-ma...  Dar nu ma desparti de dragostea Ta.
Lasa-ma sa-ti spun ca te iubesc, chiar daca dragostea mea e asa de putina... si uscata...